Mercedes-Benz S420 CDI – test in RO

Wikipedia spune că termenul “S-Klasse” provine de la cuvântul “Sonderklasse”, care înseamnă ceva de genul “clasă specială”. Cuvântul “special” este folosit poate mult prea des în lumea auto, însă atunci când este pronunţat de nemţii de la Mercedes-Benz, ei bine, atunci chiar poate fi luat ad litteram.

Maşina din aceste imagini a reuşit să mă afecteze destul de mult, iar la nici 10 secunde după ce m-am dat jos din ea, am început să-i sun pe toţi cunoscuţii şi să-i întreb dacă m-au văzut prin trafic la volanul singurului S420 CDI din ţară. Glumeam, evident, însă nici măcar acum n-am reuşit să înţeleg de ce, în primele 3 luni ale lui 2009, nici un client Mercedes-Benz nu a ieşit pe porţile importatorului la volanul unui S-Klasse echipat cu motorul V8 turbodiesel.

Se pare că românul preferă S320 CDI şi S500. Hmh. Un V6 diesel de 235 cai-putere şi un V8 aspirat de 388. Da, OK, însă 420 CDI este într-o cu totul altă ligă, credeţi-mă! Cei 320 de cai-putere ai săi sunt mai puţin relevanţi decât cei 730 Nm disponibili încă de la 2.000 rpm. În materie de cuplu maxim, este cea mai viguroasă limuzină pe care am condus-o vreodată. Atenţie, nu cea mai rapidă, dar pur şi simplu… te lasă fără cuvinte. Adică 730 Nm?!

Prin comparaţie, un Lamborghini Murcielago LP640 are 660 Nm. Un SLR McLaren 780 Nm. Cu doar 50 mai mulţi. Bineînţeles, aici vorbim de mere şi pere, adică de automobile total diferite, însă efectul este acelaşi. Pe şosea, Mercedes-Benz S420 CDI este echivalentul navei Enterprise, iar tu, ca şofer, eşti acel sublocotenent dubios şi dispensabil care se ocupă de viteză, destinaţie etc.; dar este omorât cu prima ocazie când se teleportează pe o planetă ostilă alături de căpitan şi echipa sa de ofiţeri.

Nu simţi nimic. Eşti protejat de tot ce înseamnă interferenţe la nivel de sol, fie ele fonice, naturale sau fizice – gen denivelări, gropi, piatră cubică etc. Tot ce simţi este forţa cu care eşti împins în scaun atunci când accelerezi de la 40-50 km/h în sus. Şi aici vorbim despre versiunea Long a S-ului, cea de 5,2 metri lungime şi 2,15 tone – dintre care câteva zeci de kg în plus le reprezintă dotările opţionale de la bordul modelului condus de mine. Nici nu vreau să încep să vorbesc despre nivelul de confort, care eclipsează, să zicem, apartamentul tău, cu pat cu tot şi cu prietena ta aşteptându-te dezbrăcată la duş. Da. Este chiar aşa cum spun.

O mică gafă pe care o fac diverşi posesori de S-Klasse este aceea că îşi lasă maşinile în dotare cu jante de 17 sau 18”, ceea ce este cu adevărat tragic dacă te numeri printre iubitorii auto care ştiu să aprecieze proporţiile corecte între jante şi dimensiunile automobilului. Este un fel de regulă nescrisă. Acest S420 era echipat cu nişte jante de 19” care depăşesc 2.000 euro, însă, în ciuda faptului că îşi merită banii, chiar şi aşa ar fi mers unele mai mari.

Părerea mea: un S obişnuit ar trebui dotat de serie cu jante de minimum 19”, iar un S “Lung”… cu jante AMG de minimum 20”. Acum, că am acoperit subiectele confort, performanţă şi aspect, să vorbim puţin şi despre locul unde îţi vei petrece timpul în calitate de şofer. Modelul din imagini era dotat cu un interior căptuşit în totalitate cu piele Alcantara (plafon, montanţi) şi, bineînţeles, în rest, cu piele obişnuită, lemn şi aluminiu.

Eu sunt un admirator al maşinilor mari, iar S-ul mi s-a părut a fi o limuzină extrem de uşor de condus, în ciuda celor peste cinci metri lungime. Bine… asta vine de la o persoană care consideră că Hummer H3 este un SUV care poate să gonească pe străduţele din spatele blocurilor fără nici cea mai mică problemă.

În concluzie, experienţa alături de S420 CDI a fost una încântătoare şi m-a lăsat cu sufletul la gură în aşteptarea noului Audi A8. Acestea două, alături de noul BMW Seria 7, formează pentru mine un fel de triunghi nemţesc al luxului. Abia aştept să explorez mai departe subiectul. Iubesc limuzinele.